Parchetul clasic este caracterizat printr-un set de plăci separate, marginile cărora au caneluri și creste.
Din momentul în care bucățile se unesc se creează o pardosea integrală. Dacă anterior principala materie primă a parchetului era stejarul sau fagul, acum deja sunt o multitudine de specii, care permi realizarea oricărui desen în culori diverse.
«Brăduțul» tradițional nu mai este printre cele mai răspândite metode de instalare.
De exemplu, «brăduțul» dublu sau triplu, amplasat pe diagonală și acoperit cu lac într-o nuanță deschisă, schimbă complet orice interior.
În cazul montării parchetului clasic în unghi, bucățile se amplasează în rânduri paralele, drepte sau diagonale. Frumusețea acestui stil de intalare este incomparabilă, fiind extrem de populară și folosită în interioarele moderne. Desenul parchetului poate fi atât omogen, cât și eclectic, cu ajutorul bucăților de diferite tipuri de lemnt formându-se diverse compoziții.
Parchetul clasic din stejar este cel mai solicitat. Parchetul din fag este mai moale și are o textură mai netedă, dar reacționează foarte repede la schimbările de temperatură din încăpere. Parchetul din frasin este produs în proporții reduse, în schimb nuanța lui aurie se evidențiază frumos în anumite interioare. Speciile cu nuanțe mai deschise, cum ar fi, carpenul și arțarul se utilizează mai mult la producerea parchetului artistic. Parchetul din lemn exotic: merbau, kempas, tik și altele, are de cele mai multe ori tonuri roșietice, este dens și tare. Se folosește atât în cazul instalării clasice, cât și celei artistice.
Înainte de a lua decizia de a acoperi pardoseaua cu parchet, căutați și specialiștii calificați. Întrucât instalarea presupune analizarea primară a tuturor detaliilor, inclusiv este stabilită din start microclima din încăpere și nivelul de trafic în timpul exploatării. Pentru fiecare specie trebuie ales un adeziv și un lac special. Mai ales în cazul lemnului exotic.
